În 26 noiembrie 2003 s-a stins din viaţă colegul nostru, maestrul lingvist
Miklós József. Moartea sa tragică a fost neaşteptată. În amintirea lui lângă
satul Văleni, din judeţul Mureş, unde s-a petrecut accidentul rutier a fost
înălţat un stâlp funerar. De atunci au trecut zece ani de zile.
Înainte de serbarea
comemorativă o delegaţie de pedagogi din gimnaziu au mers la cimitirul din Lupeni,
satul natal al profesorului, unde au pus coroane de flori pentru comemorarea lui.
Ziua următoare în curtea gimnaziului,
lângă stâlpul funerar ridicat în onoarea lui, în faţa mulţimii întrunite (profesori,
priteni şi rude) directorul şcolii, Varga László, directoarea adjunctă
Juhász-András Réka şi Bartolf Hedvig inspector şef din Judeţul Harghita au pus
câte o corană de flori, după care lumea a fost invitată în sala festivă a gimnaziului.
Serbarea comemorativă a început cu o scurtă
călătorie în viaţa şi activitatea lui Miklós József prezentată de Juhász-András Réka, după care Varga László a
vorbit despre omul, profesorul şi lingvistul excepţional al gimnaziului nostru.
În continuare un şir de profesori, foşti
colegi, prieteni şi rude au vorbit despre evenimentele petrecute cu el, despre
omenia şi despre priceperea lui în
cultura generală, mai ales în istoria artelor.
Pentru comemorarea lingvistului a fost iniţiat un
concurs despre el. Profesorul de limba maghiară Borsodi László a citit câteva secvenţe
din munca elevilor Lázár Annamária şi Ráduly Róbert. Elevii concurenţi au fost
distinşi cu premii.
Această serbare
comemorativă a fost încununată cu o expoziţie făcută de directorul şcolii, Varga
László. În expoziţie se pot vedea cărţile scrise de el şi activitatea lui în
general.
Bineînţeles şi biblioteca
şcolii s-a alăturat acestei serbări. În bibliotecă sunt aşezate separat cărţile
şi revistele lui Miklós József. Din această mică „lume” a lingvistului nostru există
o „expoziţie permanetă”. Expoziţia a fost „completată” cu manualele (când era
elev), cărţile postale, hărţile şi broşurile lui. Această
expoziţie a fost realizată cu colega mea documentaristă Balázs-Bécsi Enikő.
În concluzie pot spune că
omenia şi modestia lingvistului Miklós József era mai remarcabilă decât
talentul lui deosebit.
Borbé Levente, bibliotecar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu