duminică, 10 mai 2020

RECENZIE: Antoine de Saint-Exupéry: Micul Prinţ

Romanul începe cu o ilustraţie, putem spune „obişnuită”.

Primul tablou: un pilot care încearcă să-şi repare cât mai repede avionul stricat în mijlocul deşertului Sahara. Singurătatea este principala motivaţie a grăbirii pilotului.


Micul prinţ apare neobişnuit acolo. Nu se ştie de unde vine. Îl roagă pe pilot să-i deseneze un miel. Pilotul a încercat să deseneze dar n-a reuşit să-l satisfacă pe micul prinţ. După aceea a desenat o cutie în care i-a spus că se află mielul pe care el şi-o doreşte. Pilotul repara în continuare avionul său. Pentru el cel mai important lucru a fost repararea avionului, însă a început să-l intereseze către micul prinţ: cine poate fi acel omuleţ? Curiozitatea pilotului determina povestea Micului prinţ pe care-l povestise el însuşi.

Povestirea dă „romanului” un aspect enigmatic. Pilotul povesteşte întâlnirea şi povestirea micului prinţ.

Povestea micului prinţ începe misterios. Mai întâi aflăm de ce trebuia mielul, după aceea vom şti de unde a venit eroul nostru.

El veniseră de pe o planetă numită B-612 unde trăia singur. Viţa lui era în ordine. A fost grijuliu faţă de planeta sa (să nu crească baobab). Apariţia trandafirului era punctul critic al vieţii sale. Nu ştia de unde a apărut şi cum să se comporte cu ea. A simţit vinovăţia faţă de această floare, de aceea era nefericit.

Principala cauză a călătoriei micului prinţ a fost nefericirea. Micul prinţ mai întâi vizitează planetele apropiate. Din cele şase planete mici pe care l-a vizitat doar unul i-a plăcut (a cincea) , dar totodată a adus un sentiment trist. Lampagiul care trăia pe planeta amintită avea un felinar şi se simţea obligat să aprindă felinarul la venirea nopţii şi să-l stingă în zori. El era singurul din celei şase locuitori ai planete vizitate care nu a fost preocupat numai de el însuşi.

Pe a şasea planetă trăia un geograf bătrân care a recomandat prinţului să viziteze pământul.

Cea de-a şaptea planetă vizitată de către micul prinţ era Pământul, unde a întâlnit un şarpe şi o floare, după aceea cu „oameni” de toate felurile. După multă zile de mers prin deşert micul prinţ a găsit o grădină cu trandafiri, care semănau cu floarea lui. De aceea el s-a întristat pentru că floarea lui îi spusese că este unică în lume. Pe drum a mai întâlnit o vulpe care i-a spus că vrea să fie îmblânzită de către el. Micul prinţ a reuşit să îmblânzească vulpea. Vulpea i-a spus să meargă în grădină şi să observe că trandafirii pe care îi văzuse nu sunt la fel ca floarea lui. Micul prinţ a observat diferenţa, asta a fost răsplata îmblânzirii dăruită din suflet pe vulpea îmblânzită.

În vizita pe Pământ micul prinţ s-a mai întâlnit cu un acar şi cu un neguţător de hapuri. Apoi s-a întâlnit cu pilotul. Pilotul a fost uimit de povestea micului prinţ, a încercat să caute o fântână pe care l-a şi găsit. Au fost bucuroşi deoarece au putut să-şi potolească setea. Enigma căutării fântânii e un fel de vrăjie, numai omul care crede poate atinge ţelul.

Pilotul a aflat de la micul prinţ că trebuie să se reîntoarcă pe planeta sa de unde a plecat de un an de zile, şi că trebuie să se reîntoarcă exact în acea noapte. Pentru a se reîntoarce pe planeta B-612 a cerut ajutorului şarpelui veninos.

Pilotul ar mai fi vrut să stea cu el măcar până îşi termină de reparat avionul. El tocmai atunci l-a înţeles pe micul prinţ când a simţit lipsa lui.


Micul prinţ este o poveste a prieteniei. Marea parte a figurilor din carte au o idee fixă. Unele idei a sunt nobile, ca prietenia, grija, dragostea.

Umanismul autentic şi generozitatea dusă până la sacrificiul de sine sunt caracteristicile eroului (eroilor) din acest roman. Povestirea alegorică cuprinde subtile aluzii critice la formele dezumanizării din societăţile umane, într-o expresie concisă, plină de poezie şi bogată în valori simbolice.

Romanul e pentru toţi cei care vor să ştie ce este o prietenie adevărată. În fine, pe parcursul citirii operei cititorul va fi un „mic prinţ”, şi scoate la suprafaţă sentimentul naiv al iubirii prieteniei în fiecare om. Acest sentiment uman poartă în el bogăţia iluziei gândirii curate a omenirii.


Borbé Levente,

bibliotecar




Niciun comentariu: