Răzvan Codrescu era pseudonimul literar al lui Adolf Marian Vasile, născut la București, fiind al doilea copil al părinților Ilie și Maria.
Răzvan Codrescu a urmat cursurile de la Facultatea de Litere a Universității București, fiind profesor de română în primii ani de carieră.
A fost directorul literar al Editurii Christian și redactor-șef al revistei „Lumea Credinței”.
Răzvan Codrescu a debutat publicistic în 1985, cu eseul „Don Quijote şi Prinţul Mîşkin” (în revista „Luceafărul”, an XXVIII, nr. 39, p. 8), şi editorial în 1997, cu volumul de eseuri „Spiritul dreptei. Între tradiţie şi actualitate” (Editura Anastasia, Bucureşti).
Cărţi publicate:
-șapte volume de poezii („Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire”, 2002; „Rug aprins. O sută de sonete şi false sonete”, 2008; „Crucile pustiei. Poeme neptice”, 2010; „Rost de doină. Cîntece fără stăpîn”, 2012; „Sonetele lui Dionis”, 2013; ”Erosstihuri”, 2016; „Acatistele Sfinților Arhangheli…”, 2018)
-un volum de proză („Povești de ocazie…”, 2020),
-cincisprezece volume de eseuri (de la „Spiritul dreptei”, 1997, la „Tentative de dreapta în România postcomunistă”, 2019)
-traduceri din Dante Alighieri („Infernul”, 2006) şi Sf. Ioan al Crucii („Integrala operei poetice” – în colaborare cu hispanista Anca Crivăţ, 2003).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu