LECTURĂ
O
carte-mi ține-ades tovărășie
Și-a
mai rămas pe rândurile ei,
Ca
pulberea de soare străvezie,
Lumina
unui gând din ochii tai.
Din
când în când, cu buzele-o ating
căldura
mâinii tale s-o culeg,
și
bucurii trecute să-nțeleg
eu
nu-ndrăznesc, de teamă să nu plâng.
Stau
astfel vremea fără s-o mai număr;
Mă-nșală
visul bun și mă gândesc
Ca-mi
urmărești lectura peste umăr,
Și,
dacă taci, e pentru că citesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu