Tudor Arghezi
Ex libris
Carte
frumoasă, cinste cui te-a scris,
Încet
gândită,
gingaș
cumpănită;
Ești
ca o floare, anume inflorită
Mâinilor
mele, care te-au deschis.
Ești
ca vioară,
singură
ce cântă
lubirea
toata pe un fir de păr,
Și
paginile tale, adevăr,
S-au
tipărit
cu litera cea sfântă.
Un
om de sânge
ia din pisc noroi
Și
zămlisește
marea lui fantomă
De
reverie, umbră
si aromă,
Și
o pogoară
vie printre noi.
Dar
jertfa lui zadarnică
se pare,
Pe
cât
e ghiersul cărții
de frumos.
Carte
iubită,
fără de folos,
Tu
nu răspunzi
la nicio întrebare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu